Asa e.

Si te iubeste, dar nu esti constient de asta. Si ii e dor de tine, dar nu esti constient nici de asta! Si nu vrea sa se termine. Pentru ea insemni mult. Si ce a trait cat a fost cu tine a fost unic. Ea asteapta cu infrigurare si emotie si dorinta ziua cand o vei lua din nou in brate, cand iti va simti buzele strivindu-se cu dorinta de ale ei, si va simti ca o iubesti si ca ti-a fost dor de ea. Isi doreste, dar nu stie. Ii e frica, dar i se zice ca o sa fie bine. Si simte ca va fi bine, dar ii e frica sa spere, ii e frica sa viseze. Ii e frica sa viseze iar cu ochii deschisi. Pentru ca de fiecare data cand viseaza cu ochii deschisi, visul se ruineaza. Si plange. Plange mult. Dar nu mai vrea. Si ti-a promis. Si nu plange. Dar in sinea ei, inca spera. Ascunsa, nestiuta de nimeni, doar ea si cu visele ei. Si isi doreste aprins sa mai zambeasca, s-o faci sa zambeasca, s-o faci sa rada, numai cum tu stii. Pentru ca nu mai zambeste, nu mai rade cu adevarat, e schimbata. Si ar trebui sa vezi asta, dar i se pare ca nu-ti mai pasa de ea. Si vrea sa creada ca iti pasa, ca iti e dor de ea, ca o mai iubesti, dar nu reuseste. II e frica de iarna, pentru ca nu vrea sa fie singura, in frigul asta. Vrea sa fie cu tine, intotdeauna a vrut, intotdeauna va vrea. Si inca spera. Te iubeste prea mult ca sa vrea sa iti dea drumul, nu va vrea niciodata asta, trebuie sa intelegi! Si cand pare ca nu-i pasa, de fapt se gandeste in continuu la tine, si se intreaba daca si tu te gandesti. Si spera sa te gandesti, spera sa te intrebi ce face. Vrea cu ardoare asta.
Te Iubeste Imens.