Adio.

Uita-te la ea. Asa-i ca e frumoasa? Asa-i ca zambeste? Asa-i ca-i fericita? Da, stiu ca da. Nu e nevoie sa recunosti tu asta. Stie. I s-a spus. Si recunoaste. Ti-e dor de ea. Ti-e dor s-o saruti. Ai vrea s-o strangi in brate, nu? Dar ei nu-i pasa. Ea a trecut peste tine. Ea nu te mai vede. Si uita-te la ochii ei. Si-au recapatat culoarea lor. Sunt mai frumosi ca niciodata. Asa-i ca-ti plac? Asa-i ca ai vrea sa te priveasca? Dar nu trebuie sa recunosti. Pentru ca ea stie ca da. Ea stie ca ti-e dor de ea. Ea stie ca ti-e dor de noptile sub cerul de vara, cand va uitati la stele, si radeati, si erati fericiti. Ea stie. Tu nu vrei sa recunosti. Pentru ca ti-e frica sa infrunti adevarul. Ti-e frica sa-ti dai seama ca de fapt nu mai e a ta. Ca de fapt e a tuturor si a nimanui. A trecut peste toate. Nu o mai doare. Si nu are pe nimeni. Dar uite cat de larg e zambetul ei acum, cand e singura. E mult mai larg decat era cand erai tu. Fa si tu diferenta. Si recunoaste. N-ai mai cunoscut pe nimeni ca ea. Si o vrei inapoi acum. Iti dai seama ca ai facut o greseala. Si iti pare rau. Dar nimanui nu-i mai pasa. Acum e doar ea si restul lumii. De ce exclami asa uimit "Si eu?!" ? Tu ce? Stiu ca vrei sa fie iar "Noi si restul lumii." Dar nu se poate. Ai pierdut ocazia. Obisnuieste-te cu ideea. Te-a iubit. Dar nu ti-a pasat.

Gata!

Ti-a trecut randul. Acum e randul altcuiva sa pretuiasca iubirea ei. Tu nu ai stiut sa o faci. Si stii ca-ti pare rau. Ca o vrei inapoi. Si te cred. Uita-te la ea. Uita-te la ochii ei. Simte fericirea pe care o emana. Dar stii si ca nu mai este a ta. Stii si ca ai pierdut-o pe vecie. Nu se va mai intoarce la tine. Iti multumeste pentru amintirile frumoase. Si ii pare rau ca ai pierdut-o. Dar asta e. Gata. S-a terminat. Ea isi vede de drumul ei. Merge pe strada ei. Nu-i mai pasa.